Nașterea unui copil este adesea considerată cel mai fericit moment din viața unei femei, însă realitatea clinică arată că între 10 și 15% dintre mamele care tocmai au născut se confruntă cu depresie postnatală. Psihologii Salvați Copiii România atrag atenția asupra importanței monitorizării sănătății mintale după naștere și asupra diferențierii clare între tristețea trecătoare și afecțiunea clinică. Un studiu realizat de organizație arată că nașterea prematură, care apare în aproximativ 10% dintre cazuri, reprezintă un factor suplimentar de vulnerabilizare emoțională. Având în vedere prevalența crescută a tulburărilor de sănătate mintală în perioada postpartum și impactul acestora asupra sănătății materne și dezvoltării copilului, Organizația Salvați Copiii România recomandă includerea serviciilor de evaluare și consiliere psihologică în pachetul de servicii oferite în maternități.

„În cei 16 ani de când mergem în maternități și secții de neonatologie, în comunități, pentru a putea interveni cât mai rapid acolo unde este nevoie, programul de combatere a mortalității infantile s-a dezvoltat tot mai mult. Am înțeles cât de important este ca mama să fie susținută psiho-emoțional, mai ales acolo unde vorbim despre nașterea prematură, care înseamnă și multă anxietate. Depresia postnatală este o problemă de sănătate emoțională și nu trebuie minimalizată. Consecințele ei sunt grave și pot afecta atât mama, cât și nou-născutul”, explică Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.

Primele luni de viață sunt critice pentru formarea conexiunilor neuronale, iar depresia mamei poate influența copilul în mod indirect.

  • Dificultăți de atașament: Mama poate avea dificultăți în a răspunde prompt și cald la nevoile sugarului, ceea ce poate duce la un „atașament nesigur”.
  • Întârzieri în dezvoltare: Studiile arată că micuții pot prezenta întârzieri în dezvoltarea limbajului sau a abilităților cognitive.
  • Probleme emoționale și comportamentale: Mai târziu în viață, acești copii pot fi mai predispuși la anxietate, ADHD sau dificultăți de reglare a propriilor emoții.

„Depresia postpartum nu este doar o perioadă dificilă de „tristețe după naștere”; dacă rămâne netratată, ea poate lăsa urme profunde atât asupra mamei, cât și asupra copilului și a întregii familii. Este o afecțiune medicală serioasă, nu o dovadă de slăbiciune, iar înțelegerea efectelor sale pe termen lung este primul pas spre vindecare”, subliniază Mihaela Dinu, psiholog Salvați Copiii România.

Pentru a demara un program pilot de susținere emoțională adaptat nevoilor mamelor, Organizația Salvați Copiii a realizat o cercetare calitativă în rândul mamelor internate în secțiile de specialitate din cadrul Maternității Polizu. În urma centralizării rezultatelor au fost identificate aspecte relevante:

  • Nașterea copilului a avut loc prematur în cazul a 56% dintre respondente. Statusul de prematur la naștere este asociat cu un termen mai lung de internare a mamei, 74% dintre mamele de prematuri fiind internate de două săptămâni sau mai mult.
  • La momentul interviului, doar 37% dintre copii se aflau în salon cu mama, 34% în alt salon, iar 29% în secția de terapie intensivă. În cazul copiilor născuți prematur, 76% dintre aceștia sunt internați de peste 20 de zile, iar în cazul a 29% dintre ei durata internării depășește 140 de zile.
  • Mamele de copii născuți prematur afirmă într-o măsură semnificativ mai ridicată că, în ultima săptămână, au fost îngrijorate, stresate, deprimate sau speriate, comparativ cu mamele copiilor născuți la termen.
  • Mamele de copii prematuri au simțit nevoia să vorbească într-o măsură semnificativ mai ridicată cu psihologul spitalului, 64% comparativ cu 42% în cazul mamelor de copii născuți la termen.
  • Doar 5% dintre respondente afirmă că pot beneficia de consiliere individuală în spital, iar aproximativ 1% de grupuri de suport sau terapie de cuplu/familie. 8 din 10 respondente nu știu dacă aceste servicii sunt disponibile.
  • Consilierea mamei este principala sugestie pentru îmbunătățirea confortului psihologic în spital (43%), urmată de dotări (13%), aproape 2 din 10 respondente neputând identifica o soluție.

„A devenit tot mai evident că sănătatea emoțională a mamei influențează profund nu doar starea ei de bine, ci și evoluția copilului și dinamica întregii familii. Cu toate acestea, în practică, sprijinul acordat mamelor rămâne adesea insuficient, mai ales în momentele de vulnerabilitate intensă care urmează unei nașteri premature. În acest context, sprijinul emoțional nu este un lux, ci o necesitate. Iar una dintre cele mai valoroase forme de sprijin o reprezintă grupurile dedicate mamelor de prematuri. Acestea oferă nu doar un spațiu sigur de exprimare, ci și sentimentul că nu sunt singure în această experiență. Schimbul de trăiri, validarea emoțiilor și sprijinul reciproc pot reduce semnificativ anxietatea și pot contribui la recăpătarea încrederii și a echilibrului interior. În paralel cu eforturile medicale esențiale pentru îngrijirea nou-născuților, este important să dezvoltăm și să integrăm astfel de intervenții psihosociale în mod constant și accesibil. Experiențele și inițiativele deja existente ne arată că acest lucru este posibil atunci când există colaborare între instituții, specialiști și organizații implicate. Un rol important în acest domeniu îl are și activitatea constantă a Organizației Salvați Copiii România, care, de-a lungul anilor, a susținut îmbunătățirea îngrijirii nou-născuților și a dezvoltat inițiative menite să ofere sprijin real mamelor, inclusiv prin facilitarea accesului la resurse și servicii dedicate”, spune Conf. Dr. Toader Daniela Oana, Manager Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu- Rusescu” (INSMC).

În acest context, Organizația Salvați Copiii România, împreună cu INSMC, a organizat o masă rotundă dedicată sănătății emoționale a mamelor, ca spațiu de dialog între specialiști din domeniul medical, psihologic și social. Evenimentul a scos în prim-plan provocările emoționale majore cu care se confruntă mamele de prematuri, de la anxietate și incertitudine până la simptome de stres post-traumatic.

Ca rezultat al discuțiilor, participanții au identificat două nevoi prioritare. Este necesară includerea obligatorie a serviciilor de suport psihologic în maternități ca parte integrantă a îngrijirii perinatale. Având în vedere prevalența crescută a tulburărilor de sănătate mintală în perioada postpartum și impactul acestora asupra sănătății materne și dezvoltării copilului, se impune includerea serviciilor de evaluare și consiliere psihologică în pachetul de servicii oferite în maternități. În prezent, cadrul normativ nu prevede obligativitatea psihologului în schema minimă de personal a maternităților, deși dreptul pacienților de a beneficia de suport psihologic este recunoscut. În practică, accesul depinde de organizarea internă și de resursele disponibile la nivelul fiecărei unități sanitare. Se recomandă alocarea de resurse pentru asigurarea unui număr adecvat de specialiști, minimum doi psihologi/unitate, pentru implementarea screeningului sistematic și a intervențiilor timpurii.

De asemenea, se impune dezvoltarea unui cadru integrat de consiliere pentru părinții de nou-născuți prematuri, începând din etapa prenatală și continuând postnatal. Serviciile structurate de suport psihologic trebuie să includă intervenții timpurii, sprijin în perioada spitalizării și continuitate după externare, în concordanță cu principiile îngrijirii centrate pe familie și cu recomandările internaționale în domeniu.

Este important de reținut că Baby Blues afectează până la 80% dintre mame, dar dispare de la sine în maximum două săptămâni. Depresia postnatală, însă, este mai intensă și persistentă. Semnele de alertă includ:

  • Anhedonia: Lipsa capacității de a simți bucurie sau plăcere, chiar și în prezența bebelușului.
  • Dificultăți de atașament: Sentimentul de deconectare față de nou-născut sau frica de a nu fi o mamă bună.
  • Tulburări severe de somn: Incapacitatea de a dormi chiar și atunci când bebelușul doarme.
  • Modificări cognitive: Dificultăți de concentrare, „ceață mentală” și gânduri intruzive legate de siguranța copilului.

Depresia postnatală nu este o fază care trece de la sine. Netratată, ea poate avea repercusiuni pe termen lung asupra mamei și a dezvoltării emoționale a copilului. Monitorizarea nu se termină la controlul de șase săptămâni și nu trebuie să se limiteze la perioada de lăuzie, deoarece depresia postnatală poate debuta oricând în primul an după naștere. Urmărirea eficientă presupune o rețea de sprijin formată din partener, medic de familie și psiholog.

Studiile clinice arată că vârful de debut poate apărea între lunile trei și șase post-partum, iar depresia netratată crește riscul de tulburări de anxietate și somatoforme pe termen lung. Strategiile de intervenție includ evaluarea periodică folosind instrumente validate la intervale de 3, 6 și 12 luni, implicarea partenerului pentru a observa schimbările de comportament pe care mama le-ar putea minimaliza și stabilirea unor rutine care să permită mamei perioade de odihnă neîntreruptă și interacțiune socială cu adulți.

Există, de asemenea, o corelație directă între severitatea simptomelor depresive și întreruperea precoce a alăptării. Spre deosebire de manifestările depresive clasice, depresia postnatală poate prezenta simptome mascate prin somatizare, pe care medicii le pot observa în timpul controalelor post-partum sau al vizitelor la neonatologie. Printre semnalele de alarmă se numără hipervigilența disproporționată și dificultățile de complianță, precum și labilitatea emoțională severă, care depășește fluctuațiile hormonale fiziologice din primele 10 zile.