Federația „Solidaritatea Sanitară” din România (FSSR) atrage atenția asupra unui risc major de epuizare profesională în rândul medicilor care efectuează gărzi, în baza unui studiu național realizat de Centrul de Cercetare și Dezvoltare Socială „Solidaritatea” (CCDSS).
Evaluarea, desfășurată între 30 octombrie și 6 noiembrie pe un eșantion de 1.100 de medici prin platforma BATEREP, arată că aproximativ 40% dintre medicii de gardă se află în risc mare de epuizare profesională, iar circa 50% prezintă risc mediu. Astfel, 9 din 10 medici care efectuează gărzi sunt expuși burnout-ului.
Principalele constatări:
-
Profilul general indică profesioniști (încă) angajați, dar epuizați. Dintre aspectele evaluate, epuizarea este dimensiunea dominantă (3,72), distanțarea mentală rămânând – pe medie – moderată (2,45). Situația indică o fereastră critică pentru intervenții organizaționale.
-
Categoria de secții Urgență are punctajul mediu cel mai ridicat (2,99), acesta fiind situat în imediata vecinătate a riscului mare de epuizare profesională.
-
Peste 3 din 4 specialități sunt cel puțin la risc mediu. Medicii din următoarele specializări se află în zona riscului mare de epuizare profesională (în ordinea ierarhică): Terapie intensivă coronarieni-UTIC, Reumatologie, Chirurgie vasculară, Neurologie, Oncologie medicală, Pediatrie, Hematologie, Urologie, Urgență – UPU.
-
Există câteva specialități deja în zona riscului dublu, cu nivel crescut al scorurilor atât pentru epuizare, cât și pentru distanțare, sugerând risc de burnout avansat, cu consecințe personale și comportamentale. Cele mai importante sunt Chirurgia vasculară și Reumatologia.
-
Riscul de epuizare profesională este distribuit invers proporțional cu vârsta, medicii tineri (25–34 ani) fiind situați în zona riscului foarte mare. Studiul indică medici foarte obosiți, dar încă implicați; angajamentul este mare, însă pe fond de oboseală cronică, ceea ce poate crește riscul de erori și decompensări rapide.
FSSR subliniază că acest moment este optim pentru măsuri organizaționale, incluzând modificarea prevederilor privind gărzile (incluzând plata acestora), rotația medicilor, zi liberă post-gardă, recuperare reală și planificarea atentă a vârfurilor de activitate. Datele arată că nu este vorba doar despre oboseală ocazională, ci despre un risc ocupațional major, accentuat în secțiile cu activitate critică. Standardele privind timpul de muncă în gărzi trebuie aduse în acord cu principiile europene de securitate și sănătate. Deoarece timpul de gardă reprezintă timp de muncă integral, acesta necesită odihnă compensatorie și limitarea timpului maxim lucrat conform prevederilor legale.
Principala ipoteză privind nivelul crescut al riscului de epuizare profesională este legată de programul de lucru al medicilor: durata activității într-o zi de gardă poate ajunge de la 24 la 30 de ore continuu, iar timpul de lucru săptămânal/lunar depășește semnificativ durata maximă legală. Principala recomandare este modificarea programului de lucru al medicilor care efectuează gărzi, în special reducerea numărului de ore de lucru continuu.
Jurisprudența CJUE (C-585/19) confirmă că garda la locul de muncă se consideră integral timp de muncă, inclusiv perioadele inactive. Recunoașterea gărzilor ca timp de muncă a fost transpusă în legislația internă la presiunile FSSR în 2016. Corelarea datelor acestui studiu cu alte cercetări și cu cadrul legal indică faptul că medicii își desfășoară activitatea asumând riscuri pentru propria viață, fără a beneficia de recunoașterea efortului suplimentar depus în interesul societății. Deși se discută frecvent despre pensii speciale, recunoașterea gărzilor ca timp de lucru nu influențează pensiile medicilor, deși aceștia pot ajunge să lucreze echivalentul a peste 60 de ani de activitate profesională.
FSSR solicită, de asemenea, elaborarea cadrului normativ privind recunoașterea burnout-ului ca boală profesională. Datele privind situația generală a angajaților/membrilor care completează testul de autoevaluare din cadrul BATEREP sunt accesibile tuturor unităților sanitare publice și principalelor organisme profesionale, care le pot utiliza pentru măsuri de prevenire a epuizării profesionale. Cercetarea reprezintă un screening național, utilizând un instrument de evaluare a riscului de epuizare profesională în rândul medicilor care efectuează gărzi.
