Fracturile de fragilitate reprezintă un risc major pentru pacienții vârstnici cu osteoporoză și alte afecțiuni asociate, deoarece le pot pune viața în pericol și generează costuri importante pentru sistemele de sănătate, atât pentru tratament, cât și pentru recuperare, a subliniat prof. univ. dr. Cătălin Cîrstoiu în cadrul conferinței „OSTEOPOROZA, O boală tăcută”, organizată cu ocazia Zilei Mondiale a Osteoporozei, evidențiind importanța diagnosticării precoce și a prevenției.

Fracturile de fragilitate și modificările structurii osoase

„O fractură de fragilitate este o fractură care apare pe un os cu structură osoasă modificată. Din punct de vedere anatomopatologic, osul prezintă modificări ale structurii, dar și ale compoziției minerale. Aceste aspecte sunt importante de luat în calcul, deoarece, înainte de instalarea osteoporozei, există și etape premergătoare în care diagnosticul precoce poate ajuta la prevenirea evoluției bolii”, a explicat prof. univ. dr. Cătălin Cîrstoiu.

Fracturile pot pune viața pacienților vârstnici în pericol

Riscurile sunt deosebit de mari în cazul persoanelor în vârstă care au osteoporoză și multiple afecțiuni asociate. Fracturile de șold, cele ale inelului pelvin și fracturile vertebrale pot avea consecințe grave asupra sănătății acestora.

„Aș vrea să împărțim discuția în două paliere. În primul rând, să ne referim la pacient. O fractură survenită la un pacient în vârstă, cu osteoporoză și multiple afecțiuni asociate, reprezintă o gravă problemă de sănătate, care îi pune viața în pericol, cu atât mai mult dacă vorbim despre o fractură a șoldului, o fractură a inelului pelvin sau o fractură vertebrală”, a declarat medicul.

Costuri importante pentru sistemele de sănătate

Pe lângă efectele asupra sănătății pacienților, fracturile asociate osteoporozei generează cheltuieli semnificative pentru sistemele de sănătate. Acestea includ atât costurile directe ale tratamentului, cât și costurile indirecte legate de recuperare.

„Aș vrea să discutăm și despre impactul în sănătatea publică pe care îl are o astfel de fractură. Dacă ne referim la costurile totale suportate, de exemplu, de sistemul american de sănătate pentru pacienții care au o fractură asociată osteoporozei, în anul 2019 costurile erau de aproximativ 60 de miliarde de dolari americani. Este o sumă impresionantă, care include atât costurile directe, adică tratamentul fracturii, cât și costurile indirecte legate de recuperare. Costurile directe se ridicau la aproximativ 47 de miliarde de dolari”, a explicat prof. univ. dr. Cătălin Cîrstoiu.

Medicul a făcut referire și la cheltuielile înregistrate în Uniunea Europeană, pe care le-a estimat la aproximativ 50 de miliarde, dintre care 35–40 de miliarde ar reprezenta costuri indirecte, potrivit declarației sale.

„În același an, în Europa, în Uniunea Europeană, costurile totale erau de aproximativ 50 de miliarde, dintre care 35–40 de miliarde reprezentau costuri indirecte. Sunt sume impresionante consumate de aceste fracturi din totalul fondurilor alocate sănătății. Așa încât cred că prevenția ar fi lucrul cel mai potrivit pentru a evita o încărcare suplimentară a sistemului de sănătate cu aceste costuri prevenibile și predictibile”, a subliniat medicul.

În România, costurile asociate fracturilor de fragilitate sunt greu de cuantificat, în contextul lipsei prevenției și al diagnosticării insuficiente a osteoporozei.

„Sunt foarte greu de cuantificat pentru că la noi nu există o prevenție și nu există niciun diagnostic ulterior, pentru că, recunosc, ar trebui și colegii noștri conștientizați că, atunci când apare o astfel de fractură, să continue lanțul diagnostic mai departe pentru osteoporoză. Și ăsta e rolul și menirea noastră aici”, a declarat prof. univ. dr. Cătălin Cîrstoiu.