Copiii sub cinci ani din Republica Democrată Congo sunt cei mai expuși riscului de malnutriție acută, în contextul accesului limitat la alimente nutritive, apă potabilă și servicii medicale, iar focarele de Ebola, holeră și alte boli agravează criza sanitară, avertizează Organizația Mondială a Sănătății (OMS). În paralel, peste 30 de milioane de persoane ar putea ajunge în situație de insecuritate alimentară acută în prima jumătate a anului 2027, pe fondul conflictelor armate, al strămutărilor și al deteriorării condițiilor de trai.

Conform celei mai recente analize a Clasificării Integrate a Fazelor Securității Alimentare (IPC), 30,3 milioane de persoane ar putea ajunge la niveluri de criză sau mai grave de insecuritate alimentară acută (Faza 3 IPC sau superioară) în perioada ianuarie–iunie 2027. Comparativ, în aceeași perioadă a anului 2026, numărul estimat era de 26,5 milioane.

Situația este deja gravă: între septembrie și decembrie 2026, aproape 29 de milioane de oameni, reprezentând aproape un sfert din populația țării, se confruntă cu insecuritate alimentară de nivel de criză sau mai severă. Dintre aceștia, 3,6 milioane sunt în situație de urgență alimentară (Faza 4 IPC). La începutul anului 2027, numărul persoanelor aflate la acest nivel ar putea crește cu aproape 600.000, ajungând la 4,2 milioane.

Cele mai mari nevoi de asistență sunt concentrate în estul țării. Peste 11 milioane de persoane din provinciile Kivu de Nord, Kivu de Sud și Ituri ar putea fi afectate de insecuritate alimentară de nivel de criză sau mai grav în intervalul ianuarie–iunie 2027. Nouă teritorii sunt estimate să ajungă în situație de urgență: Djugu, în Ituri; Lubero, Masisi și Oïcha, în Kivu de Nord; Fizi, Kalehe, Mwenga, Shabunda și Walungu, în Kivu de Sud.

Conflictele armate și strămutările repetate îi lasă pe oameni fără locuințe, terenuri agricole și surse de venit. Pierderea bunurilor, accesul restricționat la terenuri și perturbarea piețelor afectează producția de alimente și veniturile familiilor. Pe măsură ce puterea de cumpărare scade, gospodăriile recurg la strategii de supraviețuire care le reduc capacitatea de a face față unor noi șocuri.

În același timp, insecuritatea, infrastructura deteriorată și dificultățile logistice perturbă comerțul și mențin prețurile alimentelor la niveluri ridicate. Analiza IPC indică și crizele din Orientul Mijlociu, regiunea Mării Roșii și Ucraina printre factorii care contribuie la aceste presiuni. Pericolele climatice, accesul limitat la terenuri și lipsa factorilor de producție agricolă reduc, de asemenea, recoltele și veniturile fermierilor, lăsând familiile cu mai puține alimente și mai puțini bani pentru a le cumpăra.

„Conflictul alungă familiile din casele lor, le izolează de câmpurile lor și le pune alimentele la îndemână”, a declarat Ross Smith, directorul departamentului de pregătire și răspuns pentru situații de urgență al PAM. „Epidemia de Ebola este o criză care se adaugă uneia preexistente și trebuie să satisfacem aceste nevoi umanitare dacă vrem să oprim răspândirea virusului. Avem nevoie de acces sigur și susținut și de resurse pentru a oferi asistență alimentară la scară largă înainte ca tot mai multe familii să se confrunte cu niveluri de urgență legate de foame.”

Sprijinul acordat agriculturii este considerat esențial pentru prevenirea agravării crizei. Fermierii au nevoie de semințe, unelte și alte resurse înainte de începerea sezonului de plantare de la începutul anului 2027. Astfel, ar putea obține recolte până la jumătatea anului, și-ar putea reface veniturile și ar contribui la asigurarea hranei pentru comunitățile lor. Dacă ajutorul întârzie, există riscul pierderii unui nou sezon agricol, al creșterii numărului de persoane strămutate și al prelungirii intervențiilor umanitare.

„Familiile din estul RDC au nevoie urgentă de sprijin practic la scară largă pentru a se putea hrăni”, a declarat Rein Paulsen, directorul Biroului FAO pentru Urgențe și Reziliență. „Fiecare sezon agricol ratat adâncește foametea și crește dependența de asistența umanitară. Dacă fermierii primesc semințe, unelte și alte forme de sprijin esențial înainte de începerea semănatului la începutul anului 2027, aceștia pot recolta până la jumătatea anului, își pot restabili veniturile și își pot ajuta comunitățile să se hrănească în timpul sezonului slab. Acțiunea târzie înseamnă o altă recoltă ratată, mai multe strămutări și foamete și un răspuns de urgență mai lung și mai costisitor.”

Criza nu se limitează la provinciile din est. O parte importantă a populației din Tanganyika, Maniema, Kasaï, Haut-Lomami, Lomami, Kwango și Haut-Uele se confruntă, de asemenea, cu niveluri de insecuritate alimentară de criză sau mai grave. Problemele de securitate, dificultățile de acces la piețe, puterea redusă de cumpărare și perturbarea agriculturii afectează aprovizionarea cu alimente în aceste regiuni.

Consecințele sunt deosebit de grave pentru sănătatea copiilor. Malnutriția acută, asociată cu accesul limitat la servicii medicale, apă potabilă și salubritate, amplifică efectele foametei și îngreunează recuperarea. Copiii sub cinci ani sunt cei mai expuși riscului de malnutriție acută, în special în comunitățile în care serviciile de bază sunt deja suprasolicitate.

„Pentru copiii din Republica Democrată Congo, foametea și malnutriția nu sunt cauzate doar de lipsa alimentelor. Conflictele, strămutările și focarele precum Ebola agravează riscurile insecurității alimentare, în special atunci când femeile, fetele și băieții nu pot accesa îngrijiri medicale esențiale, apă potabilă și salubritate”, a declarat Lucia Elmi, directoarea UNICEF pentru operațiuni de urgență. „Avem nevoie urgentă de sprijin pentru a intensifica eforturile de prevenire a insecurității alimentare și a malnutriției, pentru a menține serviciile esențiale și pentru a ne asigura că fiecare copil poate accesa în siguranță îngrijirea și protecția de care are nevoie.”

Epidemia de Ebola adaugă o presiune suplimentară asupra familiilor care se confruntă deja cu lipsa hranei. Alături de mpox, holeră și alte urgențe sanitare, focarele de boli afectează activitățile agricole și mijloacele de trai, limitează deplasarea populației și cresc cheltuielile gospodăriilor. În același timp, aceste crize suprapuse pun o presiune suplimentară asupra sistemelor de sănătate fragile.

„Foametea și bolile agravează criza din Republica Democrată Congo”, a declarat Dr. Chikwe Ihekweazu, director executiv al Programului OMS pentru Urgențe Sanitare. „Atunci când familiile nu au acces la suficiente alimente nutritive, apă potabilă sau servicii medicale esențiale, acestea devin din ce în ce mai vulnerabile la boli și deces. Având în vedere focarele mari de Ebola și holeră care afectează și estul RDC, accesul la oameni cu aceste servicii de salvare a vieții este o prioritate urgentă.”

FAO, PAM, UNICEF și OMS solicită mobilizarea urgentă și coordonată a resurselor financiare și a sprijinului diplomatic pentru extinderea ajutorului alimentar, protejarea și refacerea mijloacelor de trai agricole, prevenirea și tratarea malnutriției acute, precum și susținerea serviciilor esențiale de sănătate, nutriție, apă potabilă și salubritate. Organizațiile cer, totodată, asigurarea accesului umanitar în condiții de siguranță și fără restricții.

Agențiile fac apel la toate părțile implicate să protejeze populația civilă, inclusiv copiii, precum și serviciile și infrastructura esențiale, și să permită accesul rapid și neîngrădit al echipelor umanitare. Donatorii sunt îndemnați să asigure finanțare promptă și constantă, astfel încât ajutorul să ajungă la comunitățile cele mai afectate, inclusiv înaintea perioadelor importante pentru plantare, pentru a preveni agravarea foametei și a malnutriției în lunile următoare.