“Când schimbi miniștrii ai sănătății cu rapiditatea din ultimii 30 de ani, după căderea comunismului, creează o problemă reală pentru oamenii de pe teren, care trebuie să ofere aceste servicii esențiale. Pentru că reacționează constant la direcțiile noi”. Este avertimentul către autoritățile române transmis, într-un interviu pentru Ro Health Review, de prof. dr. Kenneth RETHMEIER, expert în managementul sănătății publice și partener principal al programului Leaders for European Public Health.
Mai mult, el subliniază că bugetul pentru Sănătate nu este suficient.
Prof. Dr. Kenneth Rethmeier a venit în România în cadrul proiectului „Lideri pentru excelență în sănătate” dezvoltat de Consiliul Investitorilor Străini (FIC), în parteneriat cu Ministerul Sănătății si cu susținerea Maastricht University.
Vă prezentăm mai jos interviul integral
Întrebare: Care sunt provocările cu care se confruntă România în privința politicilor de sănătate publică, în prezent? Pot fi făcute paralele între situația din țara noastră și restul lumii?
Prof. Dr. Kenneth RETHMEIER: Cred că pot fi făcute multe paralele în toată lumea – Europa, Statele Unite, Asia de Sud-Est – care sunt factori foarte importanți pentru definirea locului în care ne aflăm, ca țări, atât în privința sistemul de asistență medicală – adică sistemele pentru îngrijirea pacienților acuți, internați – vis-a-vis de sistemul de sănătate publică. Unul dintre acești factori este îmbătrânirea treptată a populației. Iar consecința procesului de îmbătrânire este inversarea, dacă vreți, a bugetelor sistemelor. Adică, dacă vorbim de o țară care se bazează pe numărul persoanelor care cotizează la sistem, care este mai mare decât cele cu care cheltuie sistemul, atunci acest lucru funcționează. Dar, cu îmbătrânirea (populației – n.r), situația se inversează și apar lipsuri. Deci cred că una dintre provocările majore cu care ne confruntăm cu toții este lipsa de fonduri adecvate atât în sistemul de sănătate publică, dar și în cel pentru îngrijirea pacienților cu afecțiuni acute. Iar consecința este că distrage atenția de la ceea ce încercăm să obținem din punct de vedere strategic, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Iar acestea sunt provocări importante cu care trebuie să ne confruntăm și la care să găsim soluții alternative. Este ca și cum am trece de la planul A, la planul B și poate chiar la planul C sau D.
Întrebare: Ce soluții ar putea fi totuși găsite?
Prof. Dr. Kenneth RETHMEIER: Cred că trebuie să redefinim unde este “publicul nostru țintă” și parametrii în care ne guvernăm sistemele medicale. Și cred că ar trebui să ne concentrăm pe comunitățile în care instituțiile individuale oferă servicii. În Marea Britanie au încercat să facă acest lucru prin competiție globală, transferând bugetele la autoritățile sanitare locale pentru medicină generală. În România există multe instituții independente individuale care nu sunt interconectate într-un mod în care să permită crearea unei rețele de acoperire medicală eficientă și să fie prioritizate domeniile care chiar necesită atenție. De exemplu, în ultimele câteva zile am aflat despre cazurile numeroase de tuberculoză, de alte boli transmisibile, de lipsa de atenție pentru nevoile pacienților cu afecțiuni psihice. În consecință, nu construim cu adevărat o infrastructură de servicii de sănătate care să răspundă nevoilor reale. Constatăm că oamenii sunt nevoiți să reacționeze zi de zi la lipsa de resurse adecvate pentru a-și atinge obiectivele și, pe termen mai lung, țintele și viziunea pentru o sănătate mai bună.
Întrebare: Aveți un mesaj pentru factorii de decizie din România? Cum credeți că ar trebui să administreze această problemă?
Prof. Dr. Kenneth RETHMEIER: Cred că unul dintre mesajele importante – din ceea ce am oservat eu – este că, atunci când schimbi miniștrii ai sănătății cu rapiditatea din ultimii 30 de ani, după căderea comunismului, creează o problemă reală pentru oamenii de pe teren, care trebuie să ofere aceste servicii esențiale. Pentru că reacționează constant la direcțiile noi. Adică, într-un an li se spune “Mergem spre nord”, anul următor “Mergem spre sud-vest”, iar un an mai târziu sau șase luni mai târziu se schimbă. Deci găsirea unui teren comun, stabil, astfel încât toți să cadă de acord asupra unei direcții generale și să le permită entităților locale să se adapteze și să își dezvolte propriile eforturi tactice în comunitățile lor să obțină ceea ce poate fi obținut. Însă cred că Guvernul trebuie să investească mai multe fonduri în sistemul de sănătate, pentru a-l face să funcționeze. 4,9% din PIB nu va fi adecvat în lumea de astăzi, cu toate bolile cronice, cu lipsa de îngrijire continuă în unele zone, inegalitățile în materie de sănătate care există și cu nevoile tinerilor, care sunt mult diferite de cele ale populației mai în vârstă. Deci avem această diversificare a cererii.
Întrebare: Ce are România de învățat din sistemul de sănătate din Statele Unite?
Prof. Dr. Kenneth RETHMEIER: Probabil că sunt multe lucruri pe care nu trebuie să le facă. În ziua de astăzi, avem un sistem din bucăți, în Statele Unite, care nu este coordonat. Din păcate legiuitorii greșesc presupunând că unele directive politice vor avea rezultate previzibile. Un exemplu, în Statele Unite, este că, în administrația precedentă, au deschis calea către o extindere rapidă a MedicAid. Nu au anticipat că multe persoane care aveau asigurare privată, dar care se puteau califica și la MedicAid, au spus ”De ce să plătesc din buzunar, când mă pot înscrie la MedicAid, gratuit?”. Aceasta a creat o deficiență de finanțare în unele state care vor avea efecte debilitante pe termen lung. Deci eu cred că unul dintre lucrurile pe care trebuie să le facem ca lideri, în special în mediul politic, este să înțelegem mai bine care vor fi consecințele și consecințele neanticipate ale deciziilor noastre politice și să ne asigurăm că nu facem ceva prin care să ne împușcăm singuri în picior.
Întrebare: Cu ce provocări se confruntă sănătatea publică în lumea de astăzi, aflată într-o permanentă schimbare?
Prof. Dr. Kenneth RETHMEIER: Cum creăm o rețea eficientă, care țese la un loc toate componentele diferite într-un mod consistent. Pot să vă spun că unul dintre aspectele negative importante în Statele Unite este că întreaga comunitate de sănătate publică nu este pe cât de respectată ar trebui să fie și nu contribuie la îndeplinirea ansamblului nevoilor sistemului de asistență medicală pe cât ar putea, din cauza acestei abateri de la ceea ce ar trebui să fie ținta atenției noastre. Iar în Europa, sănătatea publică are un statut mai ridicat, să spun așa. Și trebuie să profite de acest lucru pentru a arăta “pieței” îngrijirii afecțiunilor acute că pot fi parteneri eficienți pentru a atinge atât obiectivele pe termen scurt, de îndeplinire a nevoilor comunității, dar și pe cele pe termen mai lung, obiectivele strategice pe care încercăm să le atingem.
Întrebare: Ce pregătire au managerii din sistemul de sănătate în Statele Unite?
Prof. Dr. Kenneth RETHMEIER: Avem două programe diferite. Avem programane de management în domeniul sănătății în școlile de sănătate publică și acum avem module de management în domeniul sănătății în școlile economice. Și ne dăm seama – pentru că am văzut ambele variante în Carolina de Nord, de unde sunt eu; Universitatea Carolina de Nord (UNC – n.r.) este o școală de sănătate publică, pune accent pe administrație globală în domeniul sănătății, iar Universitatea Wake Forest, în apropierea căreia locuiesc eu, se concentrează pe școala de afaceri, cu un modul similar celui oferit de UNC – că este mult teren comun. Deci eu cred că o “fertilizarea încrucișată” între aceste medii educaționale este crucială. Altfel se pierde oportunitatea de a învăța unii de la alții. Și cred că aici ar trebui să facem o treabă mai bună.
Întrebare: Cum ați descrie un manager eficient în domeniul sănătății publice?
Prof. Dr. Kenneth RETHMEIER: Nu cred că am toate răspunsurile, dar vă voi oferi opinia mea, după ce am lucrat în acest domeniu aproximativ 50 de ani. Cred că cheia este să fim conștienți constant că trebuie să avem antenele întinse să monitorizăm mediu și să ne asigurăm că înțelegem cu adevărat ce se întâmplă, care este dinamica sistemului de sănătate și, ca lideri, nu cum ne dictăm abordarea, ci cum facilităm și cum aducem oamenii împreună pentru binele comun, pentru a crea rezultate deosebite, în loc să ne gândim că noi avem toate răspunsurile. Noi avem alt stil, alt leadership, care trebuie să includă toate părțile, dacă vreți, și să încorporeze oamenii altfel decât în trecut. Iar această schimbare este dificilă pentru noi, bătrânii. În cazul tinerilor care învață, vrem să le fixăm standarde pe care le pot atinge și să intre, practic, în roluri noi și să se adapteze în consecință.
