Colegiul Medicilor din România (CMR) a transmis, sâmbătă, un „punct de vedere profesional, de specialitate”, formulat de Comisia de Ortopedie și Traumatologie a CMR, coordonată de prof. univ. dr. Cătălin Cîrstoiu, privind semnificația și implicațiile fracturii de diafiză femurală. „Opinia este una generală și nu analizează un anumit caz specific”, a subliniat CMR.
Vă prezentăm, mai jos, explicațiile și clarificările formulate de specialiști, transmise de Colegiul Medicilor din România:
„Fractura diafizei femurale la pacienții tineri este cauzată de un traumatism de energie mare, dar, pe lângă faptul că este o fractură potențial șocogenă prin pierderea prin focarul de fractură a 1000 -1500 ml sânge, este însoțită și de leziuni importante ale structurilor musculare, vasculare și nervoase ale coapsei. Această fractură, apărută în contextul menționat anterior, necesită o integrare medicală în contextul unui politraumatism, cu evaluări multiple ale eventualelor leziuni asociate ale pelvisului, coloanei vertebrale și ale organelor abdomino-pelvine.
Hemoragia imediată în focarul de fractură poate duce la alterarea rapidă și imprevizibilă a statusului hemodinamic.
Un studiu arată că din 53 de pacienți cu fractură izolată închisă de diafiză femurală, la 21 dintre aceștia a fost nevoie de intervenție medicală de reglare a statusului hemodinamic (40%) – Lieurance, Benjamin, Rappaport J OrtopTrauma 175-179.
Ostrum apreciază, într-un alt studiu, că hemoragia preoperatorie/intraoperatorie într-o fractură izolată a diafizei femurale se poate asocia cu șoc hemodinamic secundar, asociere care, în opinia sa, este imprevizibilă.
Complicațiile evolutive ale fracturii de diafiză femurală, operată sau neoperată, care pot duce la decesul pacientului, sunt reprezentate de:
Embolia lipidică, cu incidență 4%, conform Enciclopediei franceze de ortopedie, 7% după Merllaud, 10% după Frasser și Hunter. Hanssen apreciază că, dacă intervenția chirurgicală este realizată în prima săptămână după producerea fracturii, incidența crește la 26%.
Complicații trombembolice – apărute chiar și sub administrarea terapiei profilactice antitrombotice. Carpenter apreciază o incidență de 3% după intervenția chirurgicală de osteosinteză centromedualară, Koostra o incidență de 9-10%.
Evoluția clinică a acestor două complicații imediate generale este fulminantă, cu degradarea severă a stării pacientului, până la deces.
Rockwood – Green apreciază că temporizarea tratamentului chirurgical și imobilizarea temporară a unei fracturi de diafiză femurală fie cu tracțiune continuă trans-osoasă, fie cu un aparat gipsat este o metodă acceptată pentru a obține o stabilizare temporară, în cazurile în care sunt necesare investigații suplimentare și intervenția chirurgicală ar reprezenta un risc iminent pentru un pacient politraumatizat.
Tratamentul de elecție unanim acceptat este osteosinteza centromedulară, tehnica putând fi însoțită de complicații intraoperatorii severe, cum ar fi trombembolismul pulmonar, embolia lipidică sau șocul hemodinamic”.
