Pacientul mare ars reprezintă una dintre cele mai dificile provocări pentru sistemul medical românesc, iar succesul tratamentului său depinde atât de infrastructură, cât și de experiența echipelor medicale, a explicat prof. univ. dr. Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor din România, la conferința de lansare a PROTEGO – Program de Reziliență și Organizare pentru Tratamentul Eficient al leziunilor generate de arsuri și alte situații critice.

Potrivit acesteia, managementul pacientului mare ars trebuie să fie îmbunătățit de la infrastructura în care este tratat până la eficientizarea și standardizarea îngrijirii: „Pacientul mare ars a reprezentat și reprezintă o mare provocare pentru sistemul medical românesc, trebuie să recunoaștem și trebuie văzut ce anume putem să facem pentru ca managementul pacientului ars aflat într-o situație critică, așa cum este folosit ca termen de către specialiști, să fie îmbunătățit, de la infrastructura în care este de fapt tratat marele ars, până la eficientizarea și, mai ales, standardizarea îngrijirii”.

Prof. univ. dr. Poiană a subliniat că pacientul critic ars „reprezintă una dintre cele mai dificile provocări medicale. Este pacientul care nu permite variații, este pacientul care nu permite improvizații. Diferența dintre viață și moarte este dată de infrastructura în care este tratat pacientul, dar și de rigoare și de experiență. Avem medici foarte buni în tratarea arsurilor, dar cu siguranță mai avem și unele lucruri care trebuie îmbunătățite și mai ales standardizate”.

Pentru a oferi claritate și siguranță medicilor, programul PROTEGO urmărește implementarea unor protocoale uniforme în întreaga țară: „Trebuie să precizăm un lucru: standardizarea nu înseamnă limitare, înseamnă siguranță pentru pacient și claritate pentru medic. Din acest proiect consider că se va putea obține această îngrijire conformă indiferent unde ajunge pacientul în sistemul de sănătate românesc și pacientul să beneficieze de aceleași protocoale de tratament și decizii fundamentate științific, așa numita medicină bazată pe dovezi”, subliniază președintele CMR.

Standardizarea, însă, nu este suficientă fără infrastructură și echipe multidisciplinare bine coordonate. „Responsabilitatea îngrijirii marelui ars nu este o responsabilitate individuală, ci este o responsabilitate colectivă, pentru că în managementul pacientului ars niciun medic nu acționează de unul singur. Succesul îngrijirii și managementului adecvat al marelui ars depinde de eficiența cu care lucrează echipele multidisciplinare, de comunicare eficientă în cadrul acestor echipe și de respectarea protocoalelor. Dincolo de infrastructură, dincolo de calitatea echipei multidisciplinare și protocoalele de lucru eficiente, comunicarea în cadrul echipei medicale și între echipă și pacient sunt de cele mai multe ori definitorii”, a mai spus președintele Colegiului Medicilor din România.

Prof. univ. dr. Poiană a evidențiat și importanța continuității actului medical pentru reducerea complicațiilor și creșterea șanselor de supraviețuire: „Calitatea actului medical nu este un obiectiv abstract. Atunci când vorbim de calitate, vorbim despre o intervenție corectă făcută la timp, despre continuitatea îngrijirii medicale. Acest aspect al continuității, mai ales la îngrijirea marelui ars, reduce pe cât posibil complicațiile, având în vedere complexitatea și gravitatea patologiei, și crește șansele de supraviețuire ale acestor pacienți”.

Prin PROTEGO, prof. univ. dr. Poiană consideră că se realizează un pas decisiv pentru transformarea îngrijirii pacienților critici cu arsuri într-o bună practică medicală, uniformă în întreaga țară: „În privința pacientului ars aflat în stare critică se face acel pas decisiv de care era nevoie pentru medicină, în care calitatea actului medical să devină regulă, să devină bună practică medicală și nu excepție. Putem construi un sistem medical coerent în care să tratăm corespunzător marele ars, indiferent de zona țării în care este referit. Putem să lucrăm unitar și, poate cel mai important, să oferim pacienților mari arși cele mai bune șanse, indiferent de locul în care vor fi internați și îngrijiți. În fața pacientului critic ars nu avem voie să fim diferiți în ceea ce privește standardele de îngrijire și de management al pacienților. Avem o singură obligație: să fim la același nivel de responsabilitate și calitate în îngrijirea pacientului, pentru că medicina nu este doar despre ceea ce facem, ci despre cum facem”.