Indiferent cât de mult va evolua tehnologia medicală, omul va rămâne în centrul actului medical, iar relația dintre medic și pacient se construiește înainte de toate prin comunicare, a declarat prof. univ. dr. Viorel Jinga, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, în cadrul evenimentului de lansare a volumului „Rolul comunicării în sfera medicală. Modele. Provocări. Soluții”, semnat de Mihaela Rusu.
Prof. univ. dr. Viorel Jinga a subliniat că volumul abordează o temă de mare actualitate și de importanță fundamentală pentru medicina contemporană, pornind inclusiv de la experiențe și discuții purtate în spitale.
„Îmi face o deosebită plăcere să fiu astăzi alături de dumneavoastră la prezentarea volumului «Rolul comunicării în sfera medicală. Modele. Provocări. Soluții», semnat de Mihaela Rusu, o lucrare care, așa cum ți-am mai spus, abordează o temă de mare actualitate și, aș spune, de o importanță fundamentală pentru medicina contemporană. Am fost alături de Mihaela, sigur că am și sunat manageri de spitale ca să fie primită în gărzi, unde era incognito. Se gândeau colegii de acolo că este o rezidentă nouă și asista la multe discuții între medici, pacient-medic, aparținător-medic, medic-medic. Au rezultat multe relatări din aceste spitale, câteva concluzii, câteva soluții”, a declarat prof. univ. dr. Viorel Jinga.
În discursul său, rectorul UMF „Carol Davila” a pus tema comunicării în relație cu transformările rapide ale medicinei, de la inteligența artificială și chirurgia robotică până la medicina de precizie și diagnosticul molecular.
„Trăim într-o perioadă în care medicina evoluează într-un ritm extraordinar. Vorbim despre inteligență artificială, despre chirurgia robotică, despre medicina de precizie, despre diagnostic molecular, diferite tehnologii pe care în urmă cu câteva decenii sigur că nici măcar nu le imaginam. Și totuși, indiferent cât de mult va evolua tehnologia, actul medical va continua să aibă în centrul său omul, iar relația dintre oameni se construiește înainte de toate prin comunicare. Acesta este, din punctul meu de vedere, unul din mesajele importante ale cărții pe care o prezentăm astăzi”, a declarat prof. univ. dr. Viorel Jinga.
Rectorul a explicat că, în viziunea autoarei, comunicarea medicală nu reprezintă o abilitate secundară, ci face parte din competența profesională a medicului și poate influența direct relația cu pacientul și siguranța actului medical.
„Mihaela Rusu nu privește comunicarea medicală ca pe o abilitate secundară, a spus-o și ea mai devreme, ci ca pe o abilitate care vine să completeze pregătirea profesională a medicului. Dimpotrivă, parcurgând acest volum înțelegem că ea face parte din competența profesională însăși și că poate influența încrederea pacientului, cooperarea acestuia, relațiile din interiorul echipei și, în anumite situații, chiar și siguranța actului medical”, a subliniat prof. univ. dr. Viorel Jinga.
Prof. univ. dr. Viorel Jinga a arătat că această perspectivă trebuie să fie inclusă și în formarea viitorilor medici, care au nevoie, pe lângă pregătirea științifică și clinică, de competențe de comunicare.
„Este un lucru pe care trebuie să-l conștientizăm inclusiv noi, cei care avem responsabilitatea formării viitorilor medici. Studenții învață anatomie, fiziologie, farmacologie, patologie, învață apoi, la clinici, să pună un diagnostic, să aleagă un tratament și, mai târziu, să efectueze chiar proceduri din ce în ce mai complexe. Dar trebuie să învețe în același timp și cum să stea în fața unui pacient care se teme, cum să explice un diagnostic dificil, cum să vorbească unei familii care așteaptă un răspuns, cum să recunoască faptul că are nevoie de opinia unui coleg, cum să ofere unui coleg mai tânăr un feedback fără să-i afecteze demnitatea și, poate cel mai important, când să nu uite că, în spatele investigațiilor, al analizelor și al documentelor medicale, este omul care i-a cerut ajutorul”, a declarat prof. univ. dr. Viorel Jinga.
Potrivit rectorului, unul dintre punctele forte ale volumului este tocmai faptul că această perspectivă este susținută prin situații concrete, experiențe și dialoguri din practica medicală.
„Cartea dezvoltă foarte bine această perspectivă prin numeroase situații concrete pe care le aduce, așa cum spuneam, în fața cititorului și cred că aici se află una din calitățile importante ale lucrării. Nu avem doar concepte și modele teoretice, avem experiențe reale, dialoguri, situații întâlnite în practica medicală. Chiar vă rog să luați cartea și să vedeți astfel de dialoguri. Unele reprezintă exemple, exemple de bună practică, altele ne obligă să reflectăm asupra unor comportamente pe care poate le-am întâlnit și noi de-a lungul carierei. Uneori diferența o face un singur cuvânt, alteori un ton, o privire, câteva minute în plus acordate pacientului sau pur și simplu disponibilitatea de a asculta până la capăt”, a subliniat prof. univ. dr. Viorel Jinga.
Un alt concept remarcat de rector este cel al „medicului ca diplomat de carieră”, formulare pe care acesta o consideră relevantă pentru relația dintre medic, pacient și familia acestuia.
„Autoarea propune încă din prima parte a volumului o formulare pe care am considerat-o interesantă: medicul ca diplomat de carieră. Există acum un curs la Institutul Diplomatic Român, diplomație medicală. Am fost invitat să țin și eu un curs. Nu este simplu, te pregătești medical și eu răspund acolo și de acest fapt, că medicul poate fi diplomat de carieră în relația cu pacienții și cu familia acestuia”, a declarat prof. univ. dr. Viorel Jinga.
„Este o comparație potrivită pentru că medicul trebuie permanent să găsească un echilibru, un echilibru între adevărul medical și maniera în care acesta poate fi comunicat, între fermitate și empatie, între necesitatea de a lua rapid o decizie și nevoia pacientului de a înțelege ceea ce se întâmplă, între speranță și realism. Iar această diplomație nu înseamnă evitarea adevărului, înseamnă să știi cum să-l comunici respectând omul căruia te adresezi”, a subliniat prof. univ. dr. Viorel Jinga.
Un capitol important al volumului este dedicat relației cu aparținătorii, iar rectorul a apreciat faptul că această temă este tratată separat, având în vedere rolul familiei în procesul medical.
„Un capitol important al cărții este dedicat relației cu aparținătorii și este bine că această relație este realizată separat, pentru că familia pacientului reprezintă de multe ori o componentă esențială a procesului medical. Aparținătorul nu vine la spital doar cu întrebări, vine cu teamă, cu nesiguranță, uneori cu neputință”, a declarat prof. univ. dr. Viorel Jinga.







