Presiunea psihică din secțiile de terapie intensivă și riscul de epuizare profesională în rândul medicilor ATI sunt semnalate de conf. dr. Alina Bereanu, medic șef al Secției Clinice ATI din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, într-un interviu acordat instituției.

Aceasta subliniază că activitatea din ATI implică expunere constantă la situații critice, decizii rapide și un nivel ridicat de stres emoțional, cu efecte care se acumulează în timp.

„În fiecare zi ne concentrăm pe pacienți, pe urgențe, pe decizii rapide, și e firesc să fie așa.
Dar cei care lucrează în ATI sunt tot oameni. Obosesc, se consumă, uneori duc lucruri în tăcere. În mod ideal, ar trebui să aibă în jur echipe care se sprijină reciproc, un sistem organizat și un lider atent la ei.
Avem grijă de pacienți doar dacă avem grijă și de noi, cei care îi îngrijim pe pacienți.”

Medicul vorbește și despre efectul cumulativ al stresului profesional, descris ca o „uzură invizibilă” care se manifestă în timp.

„Prețul este uzura invizibilă. Nu o simți de la o zi la alta, dar o vezi în timp. În schimb, câștigi o formă de luciditate asupra vieții pe care puține alte specialități ți-o oferă.”

Aceasta atrage atenția și asupra faptului că deciziile din ATI depind adesea de resurse limitate și de responsabilitate colectivă în echipă.

„Cele mai grele decizii în ATI nu sunt cele tehnice, ci cele care implică oameni. Sunt momente în care trebuie să gestionezi resurse limitate și situații în care miza este viața unui om. De aceea, astfel de decizii nu pot fi pur individuale, ele trebuie asumate împreună cu echipa și susținute de un sistem bine organizat.
Lipsa de locuri în secțiile ATI este o problemă a marilor spitale de urgență.”

Conf. dr. Alina Bereanu subliniază necesitatea sprijinului psihologic pentru personalul medical și normalizarea cererii de ajutor.

„Dacă cineva din echipa mea clachează, ușa mea este deschisă, telefonul meu poate fi apelat la orice oră din zi și din noapte, asta se știe.
Dar avem nevoie de psihologi pentru aceste situații. La nivelul spitalului există psiholog pentru personalul medical, iar în cadrul secției ATI vor fi încadrați psihologi dedicați, în principal pentru pacienți și familiile acestora, dar și pentru suportul echipei.
Și mai e nevoie de confidențialitate. Să ceri ajutor nu trebuie să fie un act de curaj, ci o normalitate.”