Astmul poate avea o evoluție diferită în cazul copiilor cu obezitate, iar controlul bolii poate fi mai dificil, potrivit reprezentanților Compartimentului de Pneumologie Pediatrică din Clinica de Pediatrie II – Bega.

Relația dintre astm și obezitate este una complexă. Kilogramele în plus pot accentua senzația de lipsă de aer și pot reduce toleranța la efort. În același timp, un copil cu obezitate care obosește repede sau respiră greu atunci când aleargă nu are neapărat un astm necontrolat.

Obezitatea se asociază cu o stare de inflamație cronică, pentru că țesutul adipos în exces eliberează substanțe proinflamatorii. Acest proces contribuie la instalarea rezistenței la insulină și favorizează sindromul metabolic.

„În cazul unui copil cu astm și obezitate trebuie să stabilim foarte clar cât din simptomatologie este determinată de boala respiratorie și cât este legată de excesul ponderal și de condiția fizică. Dispneea la efort, de exemplu, nu înseamnă automat că astmul nu este controlat. În același timp, știm că asocierea dintre astm și obezitate poate face mai dificil controlul bolii. De aceea, vorbim despre pacienți care au nevoie de o abordare complexă, în care tratamentul astmului este doar una dintre componente”, spune prof. dr. Ioana Ciucă, medic primar pneumolog pediatru, coordonator Compartimentul de Pneumologie Pediatrică Clinica de Pediatrie II – Bega.

Tusea sau senzația de lipsă de aer îi poate face pe unii copii cu astm să evite sportul sau joaca. Mai puțină mișcare poate favoriza creșterea în greutate, iar kilogramele în plus fac efortul și mai dificil.

Astmul bine controlat nu ar trebui însă să țină copilul departe de activitatea fizică. În cazul copiilor cu astm și obezitate, simptomele apărute la efort trebuie evaluate în context, pentru a se stabili dacă sunt determinate de boala respiratorie sau dacă sunt legate de excesul ponderal și de condiția fizică.