Institutul Național de Endocrinologie „C.I. Parhon” reprezintă continuarea unei moșteniri științifice și medicale începute de profesorul Constantin I. Parhon și dusă mai departe de generații de medici și cercetători, a declarat dr. Vlad Alexandru Negulescu, manager interimar al Institutului Național de Endocrinologie „C.I. Parhon”, în cadrul conferinței „Institutul Național de Endocrinologie „C.I. Parhon” – 80 de ani de tradiție și continuitate în medicina românească”.

În discursul conferinței aniversare, dr. Vlad Alexandru Negulescu a ales să evoce istoria institutului printr-o metaforă a muntelui și a ecoului, vorbind despre felul în care contribuția fondatorului continuă să se facă auzită prin activitatea instituției, la 80 de ani de la înființare.

„Aș vrea să nu o fac o cifră, ci o amintire pe care să o avem cu toții. Există o întrebare pe care fiecare dintre noi și-a pus-o măcar o dată în viață, copil fiind, în fața unui munte: dacă strig, îmi răspunde cineva? Strigi, urmează o clipă de tăcere, apoi muntele își întoarce vocea mai blândă, mai adâncă, venită parcă de foarte departe. Astăzi stăm în fața unui asemenea munte. Are 80 de ani, iar vocea pe care o întoarce nu este a noastră. Este a unui om care a vorbit primul”, a spus managerul interimar.

Referindu-se la profesorul Constantin I. Parhon, acesta a amintit că fondatorul institutului s-a născut în 1874, la Câmpulung Muscel, într-o familie în care tatăl era învățător. A evocat apoi parcursul său profesional, de la psihiatrie și neurologie la studiul glandelor cu secreție internă.

„Se spune că ceea ce facem în viață răsună în eternitate. Nu știu dacă profesorul Constantin I. Parhon a rostit vreodată aceste cuvinte, însă știu că le-a trăit. Orice ecou începe cu o voce. A noastră s-a născut în 1874, la Câmpulung Muscel, în casa unui învățător. Poate de acolo i s-a tras totul, din convingerea unui dascăl de țară că ceea ce știi nu-ți aparține până nu l-ai dat mai departe.”

Dr. Vlad Alexandru Negulescu a amintit și lucrarea publicată de profesorul Parhon împreună cu Moise Goldstein, la Paris, în 1909, pe care istoria medicinei o consemnează drept primul tratat de endocrinologie.

„În 1909, la Paris, împreună cu Moise Goldstein, a publicat lucrarea despre glandele cu secreție internă, pe care istoria medicinei o consemnează drept primul tratat de endocrinologie. Un medic român de 35 de ani dădea un nume și o ordine unei științe care încă nu știa că există. Acela a fost strigătul. Tot ce a urmat este ecoul.”

În continuare, managerul interimar a plasat contribuția lui Parhon în contextul unei generații de mari personalități ale medicinei românești, amintindu-i pe Victor Babeș, Gheorghe Marinescu, Ion Cantacuzino și Iuliu Hațieganu. A vorbit și despre rolul Anei Aslan, pe care a menționat-o în legătură cu dezvoltarea cercetării asupra îmbătrânirii.

Despre contribuția distinctă a acestor personalități, în discurs a fost făcută o comparație între domeniile în care fiecare a lăsat o moștenire științifică: microbiologie, neurologie, sănătate publică și endocrinologie. În cazul profesorului Parhon, accentul a fost pus pe înțelegerea mecanismelor endocrine ale organismului.

Un alt moment al discursului a fost dedicat înființării institutului, la 8 noiembrie 1946, într-o țară afectată de război, secetă și lipsuri. Dr. Vlad Alexandru Negulescu a amintit că instituția a funcționat inițial în câteva saloane puse la dispoziție de Spitalul Colentina, iar din 1948 s-a mutat în clădirea de pe bulevardul Aviatorilor, unde funcționează și în prezent.

„Gândiți-vă ce înseamnă acest gest: când o țară își număra rănile, câțiva oameni au crezut că merită să construiască un loc pentru o știință a echilibrului”, a afirmat acesta.

Managerul interimar a evocat și activitatea institutului în combaterea gușei endemice, afecțiune care afecta populația din zonele montane ale țării, prezentând această intervenție drept una dintre primele forme prin care cercetarea și activitatea medicală a instituției au produs efecte directe asupra sănătății populației.

„Aceasta a fost o primă întoarcere a ecoului: de la o carte tipărită în 1909 la un copil dintr-un sat din Carpați care a crescut sănătos.”

În partea finală a fragmentului de discurs transmis, dr. Vlad Alexandru Negulescu a vorbit despre relația institutului cu Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. Institutul este baza clinică principală a disciplinei de endocrinologie a universității, iar cea mai mare parte a colectivului acestei discipline își desfășoară activitatea în cadrul instituției.

„Este un prestigiu pe care nu ni l-am dat singuri”, a spus managerul interimar.