Prof. univ. dr. Bogdan Timar a subliniat, într-o discuție despre obezitate și impactul acesteia asupra sănătății publice, în cadrul OBESITY PODCAST, că această afecțiune este încă insuficient percepută ca o boală cronică, deși efectele sale se extind asupra întregului organism și afectează fiecare sistem și organ. Medicul a atras atenția că recunoașterea obezității ca patologie este esențială pentru dezvoltarea unor politici eficiente de prevenție și intervenție la nivel populațional.

„Dacă ar fi să ne gândim la obezitate, știm în momentul de față că prezența obezității afectează, de fapt, întregul organism: fiecare aparat, fiecare sistem, fiecare organ este afectat de prezența obezității. Deci, practic, această obezitate creează consecințe de sănătate pentru întregul organism. Pe de cealaltă parte, este important să vedem obezitatea ca pe o boală cronică, deoarece, dacă ar fi să definim politici de intervenție, politici de sănătate publică, conștientizarea obezității ca patologie, ca boală, este deosebit de importantă. Până acum, de regulă, obezitatea era privită mai degrabă ca un defect estetic, fără să ne mai gândim că, în urmă cu mai mulți ani, nu doar că nu era văzută nici măcar ca o boală, ci nici măcar ca un defect estetic. Astfel încât este deosebit de importantă conștientizarea obezității ca problemă de sănătate publică în populația generală.

Vă dau un simplu exemplu: țările care au cea mai mare prevalență a obezității, cum ar fi Arabia Saudită sau Turcia, au cea mai redusă percepție cu privire la obezitate. Practic, dacă sunt întrebați oamenii din acea populație, aproximativ jumătate dintre cei care au obezitate tind să spună că nu au niciun fel de probleme cu kilogramele acestea. Motivul pentru care, evident, primul pas este să percepem obezitatea ca o afecțiune, pentru a putea lupta împotriva consecințelor sale”, a explicat prof. univ. dr. Bogdan Timar.

De asemenea, prof. univ. dr. Cătălina Poiană a arătat că, din păcate, mult timp obezitatea a fost considerată doar o problemă estetică și a fost abordată simplist prin ideea „mănâncă mai puțin și mișcă-te mai mult”, în cadrul OBESITY PODCAST. Aceasta a subliniat că, în prezent, organismele profesionale recunosc obezitatea ca o boală cronică, progresivă și recidivantă, care necesită o abordare holistică și multidisciplinară pentru un tratament eficient și pentru obținerea unor beneficii reale pentru pacienți.

Prof. univ. dr. Poiană a explicat că mulți pacienți reușesc să slăbească prin modificarea stilului de viață, însă ulterior recâștigă în greutate, fenomen care apare frecvent în absența unui tratament structurat. Acest ciclu de scădere și apoi creștere în greutate poate duce, în timp, la o creștere chiar mai mare a masei de țesut adipos, deoarece organismul activează mecanisme de adaptare.

„Din păcate, multă vreme obezitatea a fost considerată doar o problemă estetică și a fost trivial abordată cu sintagma „mănâncă mai puțin și mișcă-te mai mult”. Este evident faptul că, la ora actuală, organismele profesionale recunosc obezitatea ca o boală cronică, progresivă și recidivantă și care necesită o abordare holistică, multidisciplinară pentru a putea fi tratată corespunzător și să aducă într-adevăr un beneficiu pacienților noștri. Simplul fapt că pacienții încearcă să slăbească și totuși, după ce slăbesc, recâștigă în greutate dacă utilizează doar o simplă modificare a stilului de viață și, de cele mai multe ori, un asemenea ciclu de scădere în greutate urmată de o creștere în greutate duce ca totalul de țesut adipos din organism să fie în cantitate și mai mare, pentru că, de fapt, obezitatea este o boală cronică care presupune un exces de țesut adipos care afectează starea generală de sănătate a organismului.

De ce se întâmplă aceste creșteri în greutate după ce se slăbește? Pentru că organismul își creează niște mecanisme de adaptare care fac ca această modificare de dezechilibru energetic, care este de fapt caracteristică a obezității, unde dezechilibrul în raportul energetic și excesul energetic, aceste adaptări fac ca să scadă consumul energetic și fac ca hormonii implicați în foame și sațietate să se modifice: să crească foamea, să scadă sațietatea. Și atunci organismul recuperează, pentru că el percepe această scădere în greutate ca pe o amenințare. Toate aceste elemente arată că este o boală cronică și care necesită intervenție farmacologică, bineînțeles, indiferent de tipul de gravitate al obezității și indiferent de intervenția farmacologică sau terapeutică pe care noi o dăm pacienților noștri, modificarea stilului de viață și un regim de viață sănătos sunt parte integrantă a planului de management pentru persoana respectivă cu obezitate. Din păcate însă, pacienții încearcă ani de zile aceste regimuri de slăbire care de obicei sunt nemonitorizate corect și nerecomandate corect, pentru că nu există o formulă magică care să se aplice tuturor pacienților și trec ani de zile, cinci-șase ani în medie, până când se adresează unui profesionist în sănătate. De aici nevoia de educație pentru sănătate pentru a percepe obezitatea ca pe o boală atât în rândul pacienților, cât și în rândul profesioniștilor din sănătate”, a explicat prof. univ. dr. Cătălina Poiană.