Anxietatea la copii și adolescenți nu se manifestă întotdeauna prin exprimarea directă a fricii. Uneori, aceasta poate fi observată prin dureri de burtă înainte de școală, somn agitat, iritabilitate sau refuzul de a participa la activități care anterior le făceau plăcere. Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sfânta Maria” din Iași atrage atenția asupra acestor manifestări, care pot deveni mai evidente odată cu începerea școlii, schimbarea colectivului sau apariția unor perioade solicitante.

Este firesc ca cei mici să simtă teamă sau îngrijorare din când în când. Situația necesită însă mai multă atenție atunci când anxietatea persistă și începe să afecteze activitatea școlară, relațiile cu ceilalți, somnul sau activitățile de zi cu zi.

Semne ale anxietății la care părinții ar trebui să fie atenți

Printre manifestările care merită urmărite se numără:

  • durerile repetate de cap sau de burtă, fără o explicație evidentă;
  • dificultățile de adormire, trezirile frecvente sau coșmarurile;
  • refuzul repetat de a merge la școală ori teama intensă înaintea cursurilor;
  • îngrijorările excesive și nevoia constantă de reasigurare;
  • iritabilitatea, izbucnirile emoționale sau dificultățile de concentrare;
  • evitarea prietenilor, a activităților sau a situațiilor care provoacă teamă.

Cum pot fi sprijiniți copiii

“Ascultați copilul fără să îi minimalizați emoțiile. În loc de „nu ai de ce să te temi”, încercați să aflați ce îl îngrijorează și transmiteți-i că poate vorbi în siguranță despre ceea ce simte. Rutina, somnul suficient, mișcarea și timpul petrecut împreună pot fi, de asemenea, importante.
Anxietatea nu este un semn de slăbiciune și nici un comportament pe care copilul îl poate opri pur și simplu la cerere. Atunci când simptomele persistă, se intensifică sau îi afectează viața de zi cu zi, sprijinul unui specialist în sănătate mintală pediatrică poate face o diferență importantă.
Cel mai valoros lucru pe care îl putem transmite unui copil este că nu trebuie să gestioneze singur ceea ce simte. Ascultați-l, luați-i emoțiile în serios și cereți sprijin de specialitate atunci când observați că anxietatea începe să îi limiteze viața”, transmit reprezentanții unității medicale.