Poluarea aerului nu reprezintă doar o problemă de confort, ci poate declanșa mecanisme biologice complexe și poate amplifica riscul unor afecțiuni pulmonare, cardiovasculare și neuroendocrine, atrage atenția conf. univ. dr. Beatrice Mahler, cu prilejul Zilei Mondiale a Plămânului, marcată pe 25 septembrie.

„Un moment oportun să ne punem o întrebare simplă, dar cu un răspuns complex: «Noi ce aer respirăm?»”, afirmă conf. univ. dr. Beatrice Mahler.

Potrivit medicului, în numeroase zone din Capitală, particulele PM2.5 și PM10, precum și diferite substanțe chimice depășesc frecvent pragurile maxime admise de legislația europeană.

Unul dintre poluanții asupra cărora conf. univ. dr. Beatrice Mahler atrage atenția este hidrogenul sulfurat (H₂S). Expunerea frecventă sau cronică la acest gaz, inclusiv la concentrații scăzute sau moderate, poate avea, potrivit medicului, consecințe atât fiziologice, cât și psihologice.

Efectele asupra aparatului respirator

Hidrogenul sulfurat este un gaz iritant pentru căile și mucoasa respiratorie, iar expunerea repetată poate determina lăcrimare, senzație de arsură, iritații ale gâtului, tuse seacă și senzație de apăsare toracică.

În cazul persoanelor cu astm, bronșită cronică sau alte afecțiuni pulmonare preexistente, expunerea poate favoriza apariția unor episoade acute prin accentuarea inflamației, explică medicul.

De la dureri de cap și oboseală, la tulburări de somn

Efectele semnalate nu se limitează însă la aparatul respirator. Durerile de cap, greața, amețeala, oboseala și lipsa poftei de mâncare se numără printre manifestările asociate expunerii la mirosuri sulfurate persistente.

Medicul atrage atenția și asupra impactului psihologic al expunerii constante. Mirosul caracteristic poate afecta calitatea vieții, iar prezența sa persistentă, în special pe timpul nopții, poate perturba odihna și poate favoriza tulburările de somn, anxietatea, iritabilitatea și stresul cronic.

„Ce putem schimba?”

În mesajul transmis de Ziua Mondială a Plămânului, conf. univ. dr. Beatrice Mahler ridică și problema măsurilor care pot fi luate atât individual, cât și la nivelul comunității.

„Ce facem mai departe? Ce putem schimba la nivel individual și ce măsuri ferme trebuie luate la nivel de comunitate?”, întreabă medicul.

„Până la aplicarea soluțiilor, este nevoie de informare corectă și de implicare reală din partea tuturor, dar mai ales a autorităților responsabile să ne protejeze sănătatea”, atrage atenția conf. univ. dr. Beatrice Mahler.