Alemtuzumab: Indicație terapeutică restricționată, contraindicații suplimentare și măsuri de reducere la minimum a riscului

Administrarea alemtuzumab, tratament unic modificator al evoluției bolii la adulți cu scleroză multiplă recurent-remisivă (SMRR) foarte activă, este asociată cu riscul apariției unor reacții adverse grave, uneori letale, atrage atenșția Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România (ANMDRMR) într-o informare transmisă profesioniștilor din sănătate. În aceste condiții, au fost introduse noi restricții privind utilizarea.

Astfel, tratamentul este indicat pentru următoarele grupe de pacienți:

  • Pacienți cu boală foarte activă în ciuda administrării unui ciclu complet și adecvat cu minimum un tratament modificator al evoluției bolii (disease modifying therapy – DMT)
  • Pacienți cu scleroză multiplă recurent-remisivă severă cu evoluție rapidă, definită pe baza următoarelor criterii: 2 sau mai multe recidive care produc invaliditate în decurs de un an, cu 1 sau mai multe leziuni hipercaptante de gadolinium la examinarea IRM cerebrală sau o creștere semnificativă a încărcării lezionale în secvența T2 comparativ cu o examinare IRM anterioară recentă.

 

Contraindicații suplimentare:

 

  • infecție activă severă, până la remiterea completă a acesteia o hipertensiune arterială necontrolată o disecție arterială la nivel cranio-cervical în antecedente o accident vascular cerebral în antecedente o angină pectorală sau infarct miocardic în antecedente
  • coagulopatie sau tratament cu antiagregante plachetare sau anticoagulante o boli autoimune concomitente, altele decât SM
  • Alemtuzumab trebuie administrat numai în cadrul unui spital cu acces imediat la terapie intensivă, deoarece în timpul sau imediat după administrarea perfuziei pot apărea reacții adverse grave, ca de exemplu ischemie miocardică sau infarct miocardic, hemoragie cerebrală sau hemoragie pulmonară.
  • Pacienții trebuie monitorizați cu atenție și instruiți să se adreseze medicului, dacă apar orice semne sau simptome de reacții adverse grave la scurt timp după administrarea perfuziei.
  • Pacienții trebuie monitorizați pentru boli autoimune timp de minimum 48 de luni după administrarea ultimei perfuzii și informați că aceste boli pot apărea, de asemenea, și după trecerea perioadei de 48 de luni de la administrarea ultimei perfuzii.

Informații generale privind siguranţa

 

Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) a analizat raportul beneficiu/risc pentru alemtuzumab din perspectiva datelor recente privind reacțiile adverse grave, uneori letale, raportate în timpul utilizării ulterioare punerii pe piață a medicamentului.

Măsurile existente de reducere la minimum a riscului nu au fost suficiente pentru a gestiona, în mod adecvat, aceste riscuri.

EMA a concluzionat că ischemia miocardică, infarctul miocardic, hemoragia cerebrală, disecția arterială la nivel cranio-cervical, hemoragia pulmonară alveolară și trombocitopenia pot apărea rar în asociere temporală strânsă cu administrarea perfuziei alemtuzumab.

În numeroase cazuri, debutul reacțiilor s-a manifestat în decurs de câteva zile după administrarea perfuziei, iar pacienții nu aveau factori de risc clasici pentru evenimentele adverse respective.

De asemenea, se consideră că administrarea alemtuzumab este legată cauzal de apariția hepatitei autoimune, hemofiliei A și limfohistiocitozei hemofagocitare.

Limfohistiocitoza hemofagocitară este un sindrom cu risc vital, de activare imună, care este caracterizat prin febră, hepatomegalie și citopenie. Acest sindrom este asociat cu mortalitate ridicată, dacă nu este diagnosticat precoce și tratat.

Tulburările autoimune apar în decurs de câteva luni până la ani după inițierea tratamentului cu alemtuzumab.

Examenul clinic și testele de laborator trebuie efectuate periodic timp de minimum 48 de luni de la administrarea ultimului ciclu de tratament cu alemtuzumab, în scopul de a monitoriza semnele precoce ale bolilor autoimune. Pacienții care dezvoltă autoimunitate trebuie evaluați pentru alte afecțiuni mediate autoimun.

Pacienții și medicii trebuie să fie conștienți de faptul că este posibil ca afecțiunile autoimune să apară după 48 de luni de la administrarea ultimului ciclu de tratament cu alemtuzumab. De asemenea, s-a observat că la pacienții cărora li s-a administrat tratament cu alemtuzumab a fost raportată reactivarea virusului Epstein-Barr, inclusiv cazuri de hepatită severă cu virus Epstein-Barr.

ANMDMR atrage atenția că tratamentul cu alemtuzumab trebuie inițiat și supravegheat doar de către un neurolog cu experiență în tratamentul pacienților cu scleroză multiplă și trebuie administrat numai în cadrul unui spital specializat, cu acces imediat la terapie intensivă.

Trebuie să fie disponibili specialiști și echipamente necesare pentru diagnosticarea și gestionarea imediată a reacțiilor adverse, în special, ischemia miocardică, reacțiile adverse cerebrovasculare, afecțiunile autoimune și infecțiile.

 

Instrucțiuni privind administrarea perfuziei au ca scop reducerea reacțiilor adverse grave apărute în asociere temporală cu administrarea alemtuzumab

 

Evaluări înainte de perfuzie:

  • Efectuarea unei ECG și măsurarea semnelor vitale la momentul inițial, inclusiv frecvența cardiacă și tensiunea arterială.
  • Efectuarea unor teste de laborator (hemogramă completă și formulă leucocitară, transaminaze serice, creatinină serică, test privind funcția tiroidiană și examen al sumarului de urină, inclusiv examenul microscopic al sedimentului urinar).

În timpul administrării perfuziei:

  • Efectuarea monitorizării continue/frecvente (cel puţin în fiecare oră) a frecvenței cardiace, a tensiunii arteriale și a stării clinice generale a pacienților
  • Se întrerupe administrarea perfuziei dacă pacientul prezintă simptome clinice care sugerează apariția unui eveniment advers grav asociat cu administrarea perfuziei (ischemie miocardică, accident vascular cerebral hemoragic, disecție arterială la nivel cranio-cervical sau hemoragie pulmonară alveolară)

După administrarea perfuziei:

  • Observarea reacțiilor legate de administrarea perfuziei este recomandată timp de minimum 2 ore după terminarea perfuziei cu alemtuzumab.
  • Pacienții cu simptome clinice care sugerează apariția unui eveniment advers grav în asociere temporală cu administrarea perfuziei (ischemie miocardică, accident vascular cerebral hemoragic, disecție arterială la nivel cranio-cervical și hemoragie pulmonară alveolară) trebuie strict monitorizați până la remiterea completă a simptomelor. Timpul de observare trebuie prelungit (spitalizare), după caz.
  • Pacienții trebuie informați cu privire la debutul tardiv posibil al reacțiilor asociate cu administrarea perfuziei și instruiți să raporteze simptomele și să solicite îngrijiri medicale adecvate.
  • În zilele 3 și 5 ale primului ciclu de tratament, precum și în ziua 3 a ciclurilor de tratament ulterioare, imediat după administrarea perfuziei trebuie recoltate probe de sânge pentru evaluarea numărului de trombocite. Trombocitopenia clinic semnificativă trebuie supravegheată până la remitere. Trebuie avută în vedere îndrumarea pacientului către un medic hematolog pentru abordarea terapeutică a bolii.

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.