de Ana Maria Cizmaș și Alexandra Stănescu
Există doi piloni esențiali în sistemul sanitar: unul este infrastructura, celălalt este reprezentat de oamenii din sănătate. România se confruntă de câțiva ani cu o criză majoră în ceea ce privește resursele umane din sănătate. Nivelul scăzut al veniturilor, condițiile de lucru precare, lipsa echipamentelor, posibilitățile reduse de dezvoltare profesională sunt principalii factori care au provocat această criză.
Institutul Național de Statistică raportează că în România există 56.000 de medici și 133.173 de asistenți medicali. Cu toate acestea, 1 din 4 români are acces la servicii medicale esențiale, iar 16,1% dintre românii din zonele rurale nu au medic de familie. Spitalele se confruntă cu un deficit major de personal. Media numărului de medici și asistenți medicali din România, cea de 2,5 medici la o mie de locuitori, este sub media europeană, care se situează la 3,3 medici la o mie de locuitori. În multe județe din România media este mult sub cea națională. Județele Giurgiu sau Ialomița, spre exemplu, au doar un medic la o mie de locuitori, specialitățile deficitare fiind anestezia și terapia intensivă, pediatria, oncologia medicală, epidemiologia, sănătatea publică și managementul sanitar. Toate aceste aspecte afectează în final siguranța pacienților români.
43.000 de medici români și-au exprimat intenția de a profesa în străinătate, între 2007 și până în prezent
Anual, din bugetul statului sunt pregătiți aproximativ 8000 de absolvenți, însă foarte mulți dintre ei aleg să părăsească țara pentru a profesa în străinătate. Mai exact, aproximativ 43.500 de cadre medicale și-au exprimat intenția de a pleca din România, din anul 2007 până în prezent. Faptul că specialiștii în sănătate pleacă din România nu face decât să adâncească mai mult problemele din sistem. În acest context Ministerul Sănătății în parteneriat cu Organizația Mondială a Sănătații și Administrația Prezidențială au lansat, la sfârșitul anului 2016, primul Plan Multianual pentru Dezvoltarea Strategică a Resursei Umane din Sănătate, care își propune să schimbe această situație a României. Planul vizează în primul rând o salarizare decentă a tuturor categoriilor de personal medical, prin schimbarea regulilor care există la ora actuală și a cadrului legal. O altă direcție strategică este oferirea de condiții de lucru sigure și performante, ceea ce înseamnă infrastructură modernă, dotată cu echipamente și tehnologizată. Ministerul Sănătății va avea în vedere, de asemenea, un proces de recrutare a personalului medical transparent și debirocratizat. Prin Planul Multianual pentru Dezvoltarea Strategică a Resursei Umane în Sănătate se dorește așadar ca fiecare cadru medical să fie motivat, bine pregătit și să aleagă să rămână în România pentru a profesa, în beneficiul populației generale.
Statul român plătește 81.000 lei pentru formarea unui singur medic
Ministerul Sănătății a lucrat la o analiză în 2016 care arată la ora actuală cât costă formarea medicilor și a personalului medical în România, prin cost înțelegând aici măsurarea resurselor folosite pentru a forma acești tineri specialiști. Studiul a fost realizat în trei universități diferite, în trei zone ale țării, București, Cluj-Napoca și Târgu Mureș, de către Organizația Mondială a Sănătății. Conform studiului, este nevoie de 81.000 lei pentru a forma un singur medic, în cei șase ani de studiu, fără a pune la socoteală rezidențiatul, de asemenea costisitor pentru statul român. Mai exact, pentru un an de studiu al unui singur tânăr, este nevoie de un buget de aproximativ 13.500 lei. Pentru cele 43.000 de persoane care și-au manifestat intenția de a părăsi România, statul român a cheltuit pentru pregătirea lor, în timpul facultății, peste 3,5 miliarde de lei.
Patru direcții strategice ale Planului Multianual pentru Dezvoltarea Resursei Umane în Sănătate: guvernanță, formare, gestionare, motivare
Statul român este incapabil la ora actuală de a motiva absolvenții să practice în România, aceste cheltuieli devenind din investiții, pierderi irecuperabile. Planul Multianual pentru Dezvoltarea Resurselor Umane este unul trasat pe anii 2017-2020 și înglobează o strategie care se dorește a fi aplicată pe patru planuri: guvernanță, formare, gestionare și motivare.
Îmbunătățirea guvernanței presupune în acest context consolidarea capacității Ministerului Sănătății de a gestiona resursa umană, ajustarea cadrului legislativ, spre exemplu cum s-ar întâmpla în cazul unei noi legi a rezidențiatului. De asemenea este prevăzută colaborarea activă cu autoritățile publice locale și implementarea politicilor Organizației Mondiale a Sănătății, spunea, la sfârșitul anului 2016, fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu.
Al doilea punct al strategiei este legat de ajustarea formării resursei umane în sănătate, referindu-se la necesitatea preluării abordării centrate pe competențe și pe aptitudini, pe un sistem de recompense și oportunități de dezvoltare profesională continuă.
Al treilea capitol al planului multianual se referă la implementarea managementului modern al resurselor umane, mai exact la îmbunătățirea și simplificarea procedurilor de recrutare a personalului medical, la îmbunătățirea modului de muncă, a bazelor de date ce privesc personalul medical, precum și crearea și implementarea unui mecanism eficient de planificare a resursei umane în sănătate.
Motivarea personalului medical de a practica în România se referă la aplicarea unor politici de salarizare bazate pe performanță și rezultate, acordarea de facilități pentru exercitarea profesiei în zone izolate, acordarea unor stimulente financiare sub formă de prime și garanții de stat, recunoaștere publică profesională, în contextul afirmării sănătății ca valoare socială esențială pentru societate.
Această viziune poate fi implementată pe termen lung și mediu. Însă Ministerul Sănătății a început deja implementarea mai multor misiuni incluse în planul strategic lansat. În ultimele luni ale anului 2016 personalul medical a primit salarii mărite, iar plata gărzilor către medici a crescut. Timpul de muncă a fost flexibilizat și s-a adus o contribuție la transparentizarea concursurilor din sistemul sanitar prin obligativitatea publicării tuturor posturilor disponibile pe platforma www.posturi.gov.ro. De asemenea, modalitatea de selecție și evaluare a performanței managerilor de spitale a fost revizuită și îmbunătățită, având în vedere că buna gestionare a personalului medical și a tuturor tipurilor de resurse în sănătate depinde în mare măsură de managementul spitalelor.
O întrebare care se pune este cine stabilește numărul de locuri bugetate de stat într-o universitate de medicină, spre exemplu. Numărul de studenți pentru care statul plătește este necesar să fie stabilit conform planului strategic multianual formulat, pentru a evita să vorbim despre un număr care nu are de a face cu capacitatea de absorbție a sistemului privind resursele umane.
Strategia pentru dezvoltarea și păstrarea resursei umane în sănătatea românească trebuie să pornească de la problemele care există în sistemul sanitar. Ceea ce un plan strategic în această direcție ar trebui să urmărească este motivarea cadrelor medicale de a rămâne în țară pentru a profesa și implicit crearea unui mediu de muncă atractiv, astfel încât în momentul în care un cadru medical este pus în situația de a alege, să aleagă să practice în România. Salarizarea necorespunzătoare, condițiile de muncă nepotrivite, posibilitățile de dezvoltare profesională limitate, nivelul de respect și de imagine pe care le are un cadru medical în România, toate aceste probleme ar trebui rezolvate punctual în această strategie. Decizia unui cadru medical de a pleca din România este una complexă, care ține de mult mai mulți factori decât de factorul ,,venit”.
De succesul implementãrii planului lansat de Ministerul Sănătății va depinde dacă personalul medical va rămâne în România pentru a asigura îngrijire de calitate, fără cadre medicale sistemul sanitar nefiind funcțional, cu impact direct asupra stării de sănătate a popula.iei. În contextul în care se vorbe.te despre investi.iile Uniunii Europene în proiecte pentru România, inclusiv în sănătate, în ceea ce privește resursa umană, deocamdată România este cea care oferă Europei resurse, însă în mod gratuit.
